Intalniri karmice…

In final m/a prins ora 6 dimineata(ha ha) si totusi voi continua sa scriu si sa raman pana imi iese pe ochi. Nu am mai scris de mult timp pe blog si chiar acum simteam nevoia sa o fac cu toate ca sunt cam presata si ingramadita de timp…but i just need to ease my fuckin’ mind si sa dau naibii tot ce este in jurul meu pe ritmul acesta si cred ca voi da de/a binelea naibii totul. N/am mai scris deoarece am fost ocupata cu altele si am trecut printr/o perioada antipatica si foarte urata din viata mea, credeam ca nu se va mai termina. dar totusi, vad ca trec asa incet, si sa incep sa dau asa suturi si am asa o maaare satisfactie, chiar sadica ! chiar daca se termina urat,dar gata ! sunt mult mai multe de spus dar ma limitez la atat…dar nu despre asta doream sa vorbesc.chiar daca in adancul sufletului eu nu mi/o doresc si  se spune ca aceste intalniri karmice au de obicei loc in viata ta ca sa platesti poate ceva ce i/ai facut celuilalt suflet dintr/o alta viata anterioara sau si pt ca trebuie sa indrepti ceva in viata ta, sa te intaresti,sa mergi mai departe , sa evoluezi, sa treci de o incercare grea, sa depasesti anumite slabiciuni de ale tale, obstacole, sa devii mai puternic(pe dracu!), daca reusesti sa treci peste si nu mori cu ei de gat… si uite asa doream sa/mi astern gandurile, calm cica,pe aceasta „foaie” in ciuda a ceea ce este in jurul meu, dorind in acelasi timp sa ma deconectez de tot si toate, sa fug in lumea mea. gandeam acum prin ce am trecut din octombrie incoace. prea multa suferinta, chin,ura, calcat in picioare. da, si de aici deriva si titlul postului. sunt sigura ca prin ceea ce am trecut au fost niste plati karmice foarte scarboase si cat se poate de dureroase de care puteam eu sa fug ca tot ma ajungeau din urma, daca nu le plateam acum, poate le plateam altadata si mai dur si cu mult mai mult consum psihic si mai multe umilinte. cred ca au fost prea multe. Pentru un om  a fost prea mult, mult prea mult ! si cica nu este bine sa te inraiesti ca si atunci se reia iar ciclul acela si iar vei suferi in viata viitorea pt ceea ce a fost dat sa se consume acum,in prezent. ce sa spun…fuck this so much !Parca e desprins din real ce voi continua sa scriu in randurile urmatoare.eu oricum cred in asa ceva fiindca altfel nu/mi pot explica toate acestea, tot ce mi s/a intamplat recent si e totul atat de ciudat, de aiurea…

Ce sunt intalnirile astea karmice? este intalnirea cu un alt suflet dintr/o viata anterioara cu care ai avut de/a face, ai avut o relatie(legatura) cu acel suflet referitor la orice, ca ti/a fost prieten, , ruda,iubit, etc.depinde si ce i/ai facut persoanei respective in viata anterioara, depinde de asta la modul in care vei plati. daca a fost totul ok intre acele persoane va fi si in viata prezenta totul bine in cazul ca va intalnitit.in schimb daca i/ai facut rau acelui suflet, ca l/ai asuprit, batjocorit sau mai stiu eu ce, vei avea tu de platit si de obicei relatiile acestea trebuie sa se consume si sa se termine pozitiv in viata in care este dat sa va intalniti ca altfel iar se reia ciclul. aceste intalniri sunt de obicei foarte puternice  si te dau peste cap de  ajungi sa nu stii ce este cu tine si sa nu mai stii de tine, sa te rascoleasca emotional foarte mult si te fac sa te pierzi sa, sa nu te mai recunosti , sa nu stii cum naiba sa mai scapi si sa ieis la liman.sentimentele fiind  foarte profunde si puternice, de aici iti dai seama ca este o intalnire karmica si ca ai sentimentul cum ca cunosti persoana respectiva de f mult timp(un fel de deja/vu), chiar daca n/ai vazut/o in viata ta pana in momentul acela si ca te simti atat de bine in preajma acelei persoane si te simti atat de atras. sentim te rascolesc de nu e adevarat de nu mai stii pe unde sa/ti scoti camasa. a fost o intalnire negativa si foarte dureroasa in ceea ce ma priveste…  oricum eu nu prea inteleg acum sensul a ceea ce mi s/a intamplat…poate voi pricepe mai tarziu, de ce a fost asa…

P.S.: Never trust people !

Inceputul celui de-al treilea razboi mondial ?

Urmaresc, asa cum mai am si eu timp,  ceea ce se intampla in ultimele zile in lumea aceasta in care traim. M/am ingrozit la stirile auzite la radio acum o sapt unde se spunea despre cutremurul din Japonia de 9 grade pe scara Richter. E foarte mult !!! Saracii oameni si apoi replicirile ce au avut loc. Ma pun in situatia lor…sa ma trezec a doua zi ca nu mai am familia langa mine, pe cei dragi sa/i gasesc sau sa/i vad morti…as muri si eu la randul meu, nu as putea indura atata suferinta/durere…e foarte trist si ma doare tot ce se intampla iar  ranile sau „cicatricile” astea nu trec asa dupa un an sau doi. Apoi problemele la centrala atomica de la ei, de radioactivitatea ce a atins pana peste 400 % norma normala de radiatii, deja populatia fiind in pericol. De aici, de la acestea se vor trage si altele, mai ales o dtata cu inchiderea centralei nucleare. Deja Germania si/a inchis centrala atomica si ma gandesc ca se va cere de catre UE sa se inchida si alte tari, inclusiv la noi si sa se mearha pe altceva pt furnizarea energiei. si uite asa se va scumpi energia, iar din cauza a ceea ce se intampla in nordul Africii ne va afecta la fel. se va scumpi si petrolul. E atat de dureros si trist ce se intampla, nu mai avem siguranta in absolut nimic! totul este foarte incert si atat de nesigur si spun asta fiindca stiu ca de aici incolo nu o sa mai fie „linistea” cu care ne/am obisnuit pana acum. Faceti asa o analiza si priviti in jur sa vedeti tot ce se intampla la noi, de ex cu cei de la putere…unde ti se pare ca nimeni nu/i mai poate da jos pe acestia. sunt asa bine „inradacinati” in sistem incat cred ca e foarte greu sa dai jos cu ei. dar eu sper in bine, legat de tara asta a noastra. daca stam sa privim peste hotare in schimb…vedem cum toata lumea asta se afunda tot mai rau in hau, se duce tot mai jos. atacurile ce au avut loc acum recent asupra oamenilor lui Gaddafi din Libia…unde au murit atat rebeli cat si oameni de rand, civili nevinovati. ma uitam peste poze cu cei ce au scapat ,dar care plangeau si erau foarte tristi ca i/au pierdut pe cei dragi de langa ei. e atat de trist… mergem spre tot mai rau ! ura asta fara margini ce exista in lume e tot mai multa. Spuneam mai sus de liniste…si da, m/am referit la inceputul celui de/al treilea razboi mondial….si numele imi da firoi si mi/a fost greu sa/l scriu, dar acolo ma duce cu gandul. mai ales ca presedintele Libiei a amenintat ca cei ce vor ataca Libia vor regreta. deci, de aici deducem ca nu se vor calma spiritele chair daca acum au batut in retragere. Eu sper sa se rezolve conflictul de acolo cat mai rapid posibil si sa nu se extinda… Se adevereste tot ce s/a prezis pana acum, de al cutremurul mare pana la inceputul celui de/a; treilea razboi mondial de la sf lui 2010, mai precis in 11 noiembrie 2010. Mi/e chiar teama mai ales legat de ceea ce stiam si de ceea ce am citit referitor la Romania si scuturile alea „antiracheta” instalate la noi. cand , de fapt, sunt niste lansatoare instalate in secret de catre americani si se vor trage cu ele de la noi si uite asa o sa ne radem, ca normal ca cei vizati vor raspunde si vor raspunde catre locurile de unde s/a tras. isi fac „aliatii” treaba cu mana noastra si noi tragem panoasele…

Update

Vad ca teama mea incepe sa ia contur si sa se ajunga la haos. statul libian vrea sa dea arme civililor, atat barbatilor cat si femeilor, in jur de 1mil de persoane si multi dintre civili s/au solidarizat cu regimul lui Gaddafi. sunt multi raniti si morti in randul civililor,iar astia continua sa traga in civili.Incepe sa se mearga spre mai rau si mi/e chiar teama. iar la cele spuse de Gaddafi cum ca „va fi un razboi lung” m/am ingrozit si raman fara cuvinte. A mai spus ca deshide depozitele de armament. foarte bine ca nu intervenim din pdv militar si doar umanitar sa acordam sprijin. chiar nu mi/as dori sa ne implicam militar.chiar daca suntem membrii ai nato, onu si ue si in functie de ce decid ei ne va viza si pe noi, eu tot nu as vrea sa ne implicam. vom vedea ce hotarari se vor lua la Bruxelle.

O alta lume …

De multe ori mi/am spus si chiar o simt ca nu ma regasesc in lumea aceasta, ca locul meu e acolo langa oamenii nevoiasi, cei ce au nevoie de ajutor, cei care sunt trisiti, departe de tot de lumea asta care uita de cei de jos, de cei care nu au avut o soarta atat de buna ca si a lor. e ca si cum as trai doar asa la suprafata in lumea asta, lucruri materiale, bani, etc. doar muzica, arta si frumosul sunt singurele ce ma calmeaza in „lupta mea” cu lumea aceasta. Ce mi/as dori foarte mult de la viata asta ar fi sa ajung sa plec in Africa si sa raman acolo sa ajut oamenii si mai ales copiii de acolo, sa fac orice pt ei. sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa simt mirosul ierbii si sa umblu asa prin savana atingand iarba cu varfurile degetelor . ador zonele alea tropicale din Africa.sa vad soarele rasarind, sa/mi beau cafeaua si sa ma apuc de munca de dim pana seara cot la cot cu localnicii de acolo. sa/i invat lucruri noi si sa invat si eu de la ei. Doamne… atunci as simti ca traiesc de/a binelea. stiu ca suna ciudat pt majoritatea dintre voi. as fi impacata cu mine, simt ca acolo mi/e locul. m/am simtit tot timpul atrasa de oamenii nevoiasi si necajiti, am simtit tot timpul nevoia  sa/i ajut, ca si ucm mi/ar reveni responsabilitatea asta. ce sentiment placut…nu se compara cu nimic altceva cand ii ajuti pe cei necajiti si sa/i vezi apoi zambind. treaba aceasta m/ar face sa ma simt impacata cu mine si sa simt ca/mi traiesc viata ! feels like Heaven…

Doamne cat de mult mi/as dori asta…sa am bani destui sau sa fiu finantata de catre Guvern…si aici nicdecum de cel al Romaniei. acestia nu ajuta nici batranii nostri, taie tot, de la mame, pensionari, militari,etc…ar fi in stare sa taie si alocatia copiilor…ce sa mai vb de finantare in asemenea cazuri, unde in momentul de fata nici nevoile elementare ale cetatenilor acestei tari nu le satisfac, ci ii ingroapa in datorii si sa ajunga sa/si ai viata. in fine…nu are rost sa ma intind cu acest subiect legat de Guvernul asta care ar trebui foare urgent dat jos, sa fie pusi pe fuga cum a fost cazul celui din Tunisia…asa ar trebui si la noi !in fine…ca daca mai vorbesc mult de cei de al guvernare o sa ma enervez iar…asa ca mai bine ma opresc aici. da, sa lucrez acolo in Africa, sa ii ajut si sa fiu finantata de catre stat, poate America, Canada ca sa le pot oferi diverse…cine stie pe unde voi fi peste ani. oricum in organizatia Greenpeace de afara tot am vrut sa intru…asta este o prioritate pt mine si o voi face, nimic nu/mi sta in cale. da si mi/as dori iar tare mult sa ma implic in politia de animale din America. atat de mult mi/as dori…si o voi face, stiu ca pot fiindca imi  doresc foarte mult toate astea !  e aiurea ce spun…dar asa simt, e mai presus de mine. mi/as dori enorm toate astea si numai de mine depinde si o voi face, ma voi folosi de ceea ce am invatat, ce stiu ca sa ajung sa fac toate acestea.

My God i would be so happy !!!

Natura, arta si muzica …

…ce frumos se imbina una cu cealalta cand sunt puse impreuna, atat de frumos si placut, incat vei ajunge sa spui ca parca nu ar mai merge una fara cealalta, ca trebuie neaparat sa fuzioneze! urmariti videoclipul atasat si sa vedeti ce sentiment placut va trezeste aceasta melodie, acest videoclip superb. Atat de bine merg impreuna toate trei arta, natura si muzica, incat, aprope ca nu/si mai au rostul cuvintele, decat sa stai si sa traiesti clipele acelea induse de videoclipul respectiv si te fac intotdeauna sa te simti atat de bine, te fac sa plutesti, sa traiesti intr/o lume imaginara unde exista doar frumos !

Aici in videoclip, arta este, de fapt, felul in care a fost realizat videoclipul, atat de frumos si atat de bine facut, sunt imbinate atat de bine imaginile video cu melodia ca nu poti sa/i mai bagi nimic de vina. de melodie si textul in sine nici nu mai incape discutie, nu mai este nimic de spus decat ca e „simply amazing!” 😉 Natura…pai, aici se vede clar in videoclip ce frumos incepe cu traversarea unei paduri pe timp de toamna, unde copacii cu frunzele lor ruginii, impreuna cu soarele ce straluceste necontenit si care/si face si el aparitia printre ramurile copacilor, te fac sa uiti de tine si sa te cufunzi de tot intr/un vis frumos din care sa nu vrei sa te mai trezesti… Imi place enomr senzatia ce ti/o da plutitul printre nori si zburatul cu viteza deasupra oceanului… ce sentiment frumos si visator… sa atingi cu varful degetelor oceanul si sa zbori printre nori, sa/i atingi, sa fii doar tu, cerul si soarele ce te incalzeste, straluceste si/ti lumineaza calea…deasupra ta norii si soarele, iar sub tine oceanul intins…

Lumea asta si muzica …

„Fara muzica, viata ar fi o greseala !„(Friedrich Nietzsche). Ador citatul acesta, ma reprezinta atat de bine! Cel putin pt mine lumea asta, asa fara muzica, ar fi oribila si mi/ar fi extrem de greu sa mai traiesc. sincer vorbesc, nu ca am aere sau ca sunt snoaba cum paote  cred unii care nu ma cunosc, dar mi/ar fi extrem de greu. si asa e din ce in ce mai „urata” lumea asta, iar daca ar mai lipsi si muzica din ea, atunci ma intreb…oare cum ar fi?? s/ar acumula toata tensiunea, toti nervii de peste zi si nu am mai gasi satisfactie in nimic,alinarea aceia de care are nevoie sufletul, ceva cu ce sa ne calmam spiritul, cu ce sa/l readuci, cel putin , la linia de plutire, daca nu si mai sus. sa vii acasa seara si sa asculti asa in surdina o muzica buna de calitate, sa stai sa meditezi la cele petrecute peste zi si sa sorbi asa in tihna un pahar de vin rosu. pe mine ma ajuta muzica si vinul foarte mult si cred ca si pe unii dintre voi. oricum stiu ca fiecare dintre voi aveti remediul vostru de a va descretii fruntile si de a va regasi sau reincarca. eu ma refugiez de multe ori in muzica, ma reincarc, ma regasesc de multe ori cu ajutorul muzicii si nu numai, ma ajuta in orice situatie. si de asta ma intreb…cum as putea trai fara ea?! oare as putea?!  sau chiar daca ar fi sa fie, sa nu mai existe muzica… in primul rand ca nu as mai avea cu ce sa/mi mai „reincarc bateriile” , cu ce sa/mi hranesc sufletul si cu ce sa/l linistesc sau sa/l fac sa zambeasca,  sa rada. „Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.” da, muzica,iubirea si arta  sunt singurele lucrurile intr/adevar frumoase ce ne/au mai ramas noua oamenilor pe lumea asta. ma refer acum in toate sensurile lor, ganditi asa mai in profunzime la ceea ce am scris si veti intelege.si mai este una, foarte importanta chiar, cea spirituala, legatura noastra cu cele sfinte, care te hranesc din pdv spiritual.

Uite, pe fondul melodiei asteia am scris toata postarea aceasta si de aici mi/a venit asa subit sa scriu. am ascultat melodia si simteam cu ardoare sa scriu, mai degraba sa descriu, ceea ce simt, dar stiti, e mult prea greu sau poate chiar imposibil sa descrii in cuvinte anumite emotii, anumite trairi ce ti le trezeste muzica si nu numai. Ascultand melodia aceasta, pianul acela, sau mai bine zis toata melodia in sine, toate instrumentele, m/au rascolit enorm si m/au facut sa visez iar la mare. in gandul meu mi/am imaginat valurile marii…un oacean oarecare, totul legat de apa, de mare,briza,etc. in timp ce ascultam intr/o liniste deplina melodia , mi/au trecut fiori si furnicaturi prin degete. cand aud cuvantul ocean sau mare, pe un ritm de asta…ma gandesc foooarte departe, imi zboara iar gandul…m/am si imaginat stand acolo ,fiind o liniste deplina, doar niste pescarusi in departare si sa privesc asa indelung la orizont….cum se intalneste marea cu cerul…ambele albastre….ce frumos si visator…so nice and quiet just me and the sea. Am stat si am reflectat la mare si muzica. nu stiu ce am eu cu marea, dar tot timpul ma atrage enorm de mult si va spun ca nu o data am stat ore in sir , mai mult de 4 ore, si am privit/o…fara nimeni langa mine, doar eu si marea. era sus pe o banca, iar in fata mea numai marea…eu si marea (mi/a venit acum in minte celebra poveste „Batranul si marea”). nu are nicio comparatie cu ceea ce este in poveste unde batranul acela se lupta cu natura,cu marea! nu, la mine este exact invers, opusul…pe mine ma calmeaza si ma face sa plutesc marea si cel mai mult imi place sa o privesc asa indelung la asfintirea soarelui mai ales cand e liniste.

Da! si asa ca si o concluzie, eu incerc prin orice mijloace sa promovez muzica buna, sa aduc cumva in atentia tinerilor ,celor de varsta mea care asculta manele, sa le arat ce multa muzica si de o asa calitate exista incat e inutil sa mai asculte porcariile alea de manele. nici nu se poate numi muzica.incerc sa fac cumva sa schimb mentalitatea tinerilor, ca cei trecuti de o anumita varsta sunt cauze pierdute si nu mai ai ce sa le faci decat sa/i lasi sa se scalde in prostia si ignoranta lor. Este o invatare sau o educare continua. acum ma refer la muzica si va spun sincer ca si eu am ascultat, de foarte mica, am ascultat enorm de multa muzica si m/am educat pe parcurs…bine, aici depinde de fiecare ,daca vrei sa te educi(din orice pdv ,nu doar muzical vorbind) sau sa ramai la fel . nu am crezut, dar am simtit/o pe pielea mea. odata cu inaintarea in varsta ti se schimba si gusturile, sau cel putin percepi altfel totul, sau cum se mai spune cum ca maturitatea si intelepciunea vin odata cu varsta . la 18-22 de ani ascultam mai mult rock si house. asa pe parcurs am inceput sa ascult muzica din ce in ce mai lenta, evolutia din pdv spiritual a fiecaruia, ii dai la suflet ceea ce cere, ca un fel de terapie prin muzica. iar acum, de un an de  zile, ascult si jazz, ala smooth. din cand in cand ascult si muzica clasica ,dar inca nu am asa rabdare la ea, depinde ce stare de spirit am. si acum intrebarea la care tot am meditat pe tot parcursul postarii.

Oare cum ar fi lumea asta fara muzica ?!

Reincarnarea

Zilele astea, citind iar despre reincarnare si vietile anterioare, m/am decis,intr/un final, sa scriu si un post despre asa ceva. Nu stiu de ce si nu/mi pot explica multe lucruri referitoare la viata anterioara,reincarnare,vise,misticism,etc.de ex anumite lucruri ce mi se intampla de multe ori…adica ceea ce simt sau anumite vise care/mi spun sau ma avertizeaza de ceva, ca un fel de premonitii. ma gandesc ca vi s/a intamplat sa vedeti pt prima oara o persoana si sa aveti sentimente de antipatie sau simpatie. sa simti ca si cum ai cunoaste pers aia de o viata si sa te simti atat de bine in preajma ei, sau, din contra, sa nu o suporti de nici o culoare. sau faza cu deja/vu/ul. acum legat de vise…nu vorbesc prostii cand va spun ca am visat de multe ori ceva ce urma sa mi se intample sau legat de pb ce le aveam in acele perioade. De cand ma stiu am avut o curiozitate foarte mare si care m/a macinat mereu, legat de asemenea subiecte, de cine am fost in vietile anterioare, de misticism, alchimie, paranormal,planete, astrologie, numerologie,ocultism,etc. tot bantuind pe net am dat peste niste teste despre viata anterioara. mi/a iesit asa: Caracterul vietii anterioare: persoana intuitiva care si-a pus intelepciunea si intuitia in slujba celorlalti; in aceasta viata, acestia vor trebui sa te ajute ei pe tine. Lectia vietii anterioare adusa in prezenta incarnare: Priveste in jurul tau: o persoana cunoscuta in viata anterioara este aici. Impreuna veti descoperi si veti indeplini o misiune karmica.

…oare unde si cine sunt persoanele de care am eu nevoie sa ma ajute, persoanele ce le/am ajutat?!…sper sa/mi fie prin preajma aceste persoane…sau sa le gasesc cat mai curand sa ma ajute…si daca numai cu un sfat sau cu o vorba buna(chiar as avea nevoie). de multe ori e mai de pret o vorba buna sau un sfat de la cineva care o face din suflet si care/ti vrea binele, decat sa fie un ajutor pe plan material si ala facut din obligatie. interesant…stiu ca de multe ori testele acestea sunt prostii, dar mie/mi place sa cred ca a fost asa, macar legat de intuitie, unde este foarte adevarat…chiar daca nyu ma pun acum sa despic firul in partru si sa incep sa scriu ca de ce anume cred in reincarnare si sa/mi pun intrebari daca e adevarat sau nu. pur si simplu cred! exact asa cum e si cu credinta in Dumnezeu. din moment ce te pui sa te intrebi sau sa incepi sa te indoiesti, deja incepi sa te pierzi, sa/ti pierzi credinta, sa nu mai crezi…si va spun ca de aici e foarte usor sa aluneci pe panta. chiar nu/mi place sa dezbat asemenea subiecte,sa vorbesc in contradictoriu la asemenea subiecte….fiecare e liber sa gandeasca ce vrea si sa creada ce vrea si in cine vrea!

Continuarea o fac acum seara…ca aseara a fost tarziu. da…stateam si meditam. ma gandeam la cei care sufera in viata aceasta, acum, pe Pamant. de ce??? fiindca sufletul lor…e ca si cum nu si/a ispasit pedeapsa , nu a ajuns la gradul acela de performanta, bunatate mai trebuie sa se reincarneze de multe ori ca sa poata sa/si ispaseasca pedeaspsa si sa/si gaseasca linistea. de aia de multe ori persoanele care se chinuie mult in viata aceasta, inseamna ca in viata, in vietile anterioare nu a facut ceea ce a trebuit pt sufletul lor ca sa fie impacat, linisitit . trebuie sa fii bun,  sa/i ajuti pe cei din jurul tau, sa faci doar numai ce este bine si ce cuvine, doar asa sufletul tau se elibereaza si linisteste si sa poata sa ajunga la punctul de a nu mai fi nevoie sa se reincarneze ca sa treaca peste toate relele, adica sa ispaseasca pedepse pt retele facute in vietile anterioare. cu cat imparti in jurul tau mai multa caldura, bunatatate cu atat te eliberezi mai repede…dar aceasta trebuie sa o faci din interior, din inima. ati avut vreodata senzatia aia de deja/vu? stiti de la ce vine. e ceva ce sufletul vostru a mai trait intr/o viata anterioara si de aia vi se pare ca stiti sau c/ati mai facut asa ceva, ca s/a mai repetat exact la fel o numita faza…deoarece sufletul vostru a mai trecut o data prin asta si aveti impresia ca exact in acelasi loc, cu aceleasi persoane sau persoana , imbracat la fel, la acelasi timp din zi vi s/a mai intamplat asta. eu de mica am mai avut mai multe faze de deja/vu.  nu stiu…parca s/ar repeta la o anumita perioada de timp!

Am facut o pauza si ma gandeam acum asa in general la reincarnare. din cate stiu eu si din cate am citit ,se zice ca vine de la egipteni. nu stiu de ce , dar stand asa si meditand mi/au venit in minte portalurile ce te duc in alte dimensiuni . ma gandeam la faptul ca noi nu ne mai reincarnam in aceeasi dimensiune in care am fost, ci de fiecare data in alta. da…gandeam acum ca si la noi exista asemenea portaluri… in muntii Bucegi, din cate stiu eu, dar sunt tinute foarte secret si acolo au voie doar serviciile secrete si cei ce se pricep la asa ceva, chestii cu energii,alte dimensiuni, paranormal,etc! stateam  si gandeam la templieri si in acelasi timp la alchimisti si la Hitler . erau obsedati hitleristii de alchimie,ocultism si sa descopere elixirul tineretii si tot felul de minuni.de aici si de la alte lucruri se trage faptul ca nu am iubit niciodata istoria. majoritatea sunt minciuni acolo si mai inca ceva! nu am putut sa retin niciodata datele alea ale anumitor domnitori sau mai stiu eu ce batalii. am ales geografia…muntii raman pe loc si/i vezi ca/s acolo…si cu asta intelegeti ce vreau sa spun! da, sa revin…poate ncii un sfert, si sunt sigura ca asa este, nici un sfert din adevar nu este trecut in carti, ca sunt de scoala sau de alt fel. majoritatea sunt niste minciuni grosolane, cand de fapt adevarul e cu totul altul si poate de multe ori ar ingrozi daca s/ar scoate la iveala. cate lucruri nespuse sunt…ca e vorba de crime de razboi, de oameni pe care s/au facut experimente, ca e vorba de familii spulberate de servicii secrete sau armata doar ca sa nu se afle anumite secrete de stat. sau altii care sunt trecuti drept eroi, cand ei de fapt sunt niste asasini. cata mizerie umana exista…

Made in Romania…

M/am apucat de scrsi la o ora atat de tarzie …e 4 am iar eu nu am somn de nici o culoare,iar afara a inceput sa ploua…so romantic! ce linistitor si frumos e sa asculti in liniste cum ploua. au dat pe post cateva piese romanesti. printre ele a fost si melodia aceasta,n/am mai auzit/o pana acum. este vorba de Julia Jianu – 1000 de vise. superb textul melodiei, imi palce foarte mult  si asta m/a facut sa scriu acest post…

Mai „apar” si la noi melodii si cantareti cat de cat de calitate…oricum comparativ cu alte melodii ce se dau pe post de dim pana seaera, acestea sunt mult mai frumos prelucrate si mai melodioase. nu pot sa spun…tot timpul mi/a placut muzica, oricare ar fi fost ea. intr/adevar nu prea ascult muzica romaneasca decat foarte rar. imi plac chiar toate genurile de muzica…in afara de manele si muzica country, pe care  nu le/am putut „digera”  niciodata! nu pot sa spun ca nu avem si noi trupe sau cantareti klumea.uite de ex cum ar fi: Directia 5(favoritii mei), Iris si Paula Seling…Holograf(doar anumite melodii) si altii de care nu/mi aduc acum aminte.acestia sunt printre putinii cantereti ce/mi plac de la noi.imi plac enorm de mult versurile melodiei….just listen!

„M-ai inchis intr-un vis plin de umbre si durere, heeeee
M-ai hranit zi de zi doar cu vorbe fara sens,
Nici nu-ti pasa!

M-ai rugat sa lipsesc de la tot ce-nseamna viata, aaa
Mi-ai cumparat doar lacrimi reci
Si pentru suflet numai dor
Si m-ai uitat asa usor!

Iubirea ta ma doare, doare!
Tu chiar nu vezi cand ochii mei te striga?!
Ii lasi sa se stinga!

Iubirea ta ma doare, doare!
De-ai stii ca-n lacrimile mele-s scrise,
1000 de vise.

Hooo, te strig in vise!

Am cusut un suflet rupt,
Si m-am pierdut pe-o strada goala, hooo.
N-am ingropat ce mi-ai lasat,
N-o sa intelegi ce greu mi-a fost …
Inca-mi pasa!

Eu chiar nu stiu ce-i de facut,
Caci am un suflet prea tacut.
Cuvinte nu mai sunt de-ajuns,

E prea tarziu!

Iubirea ta ma doare, doare!
Tu chiar nu vezi cand ochii mei te striga?!
Ii lasi sa se stinga!

Iubirea ta ma doare, doare!
De-ai stii ca-n lacrimile mele-s scrise,
1000 de vise.

Iubirea ta ma doare, doare
Dar clipe se opresc in loc, se pare,
Cand tu ma atingi.

Iubirea ta ma doare, doare!
(Tu chiar nu vezi cand ochii mei te striga?!)
Ii lasi sa se stinga!

Iubirea ta ma doare, doare!
De-ai stii ca-n lacrimile mele-s scrise,
1000 de vise.

Iubirea ta ma doare, doare!
Tu chiar nu vezi cand ochii mei te striga?!
Ii lasi sa se stinga!

Iubirea ta ma doare, doare!
De-ai stii ca-n lacrimile mele-s scrise,
1000 de vise.”

Lost…in my thoughts…

Nu m/am putut abtine!am simtit nevoia sa scriu despre melodia asta si daca numai cateva cuvinte! in primul rand ca vocea lui  Emma Hewitt este inconfundabila si aduce tot farmecul, cei care ascultati genul acesta de muzica, vocal trance, stiti ce spun. are o voce de inger, atat de clara,asa sublima, ce te face sa te inalti la cer…care te face sa uiti de tine…sa/ti vina sa mori incet in bratele persoanei iubite… aflandu/te cu un pahar de vin pe plaja noaptea la lumina lunii, sa auzi cum se sparg valurile marii in stanci, sa simti briza….iar mai apoi sa simti valurile marii cum te invaluie de la picioare in sus……simtitnd ca innebunesti de placere si ca totul este posibil…….

in al doilea rand textul e pe masura melodiei…si „reflecta” realitatea. textul melodiei este atat de adevarat…it’s simply amazing!

Nu pot sa exprim in cuvinte ce simt cand ascult melodia asta sau anumite melodii asemanatoare… inca de la inceputul melodiei incepe „reveria”…e ceva intre real si imaginar….textul in sine te duce la real, la prezent…la ce se intampla in jurul nostru…the life itself! asa cum e ea…buna sau rea. senzatia ce ti/o da ritmul impreuna cu textul si nu in ultimul rand cu vocea de inger a Emmei…astea te aduc intr/o stare in care ai impresia ca nu exista un strop de rautate, ca si cum totul ar fi bine…ca si cum ai fi drogat….iar cand e pauza aia  si se aude asa cum se pierde in departare ca un strigat al unui delfin impreuna cu valurile marii….si apoi intra usor vocea ei(domane , ma zburlesc in momentul acesta ce scriu)….atunci in momentele alea i’m so lost iar spiritul meu pluteste lin si fericit deasupra norilor departe de tot… spre apusul rosiatic si atat de frumos „desenat” pe cer, departe de toata forfota si agitatia din lumea asta….

Cata durere si suferinta exista…

Nu m/am putut opri din plans dupa ce am vazut videocli[ul de pe facebook postat de un prieten. doamne! imi vine sa mor! as vrea sa le dau viata mea lor!!! decat sa s tiu ca eu traiesc si ca mi/e bine si altii, mai ales copiii….sa moara de foame…ajunge de mi/e ciuda pe viata mea…e aiurea ce scriu….dar as prefera sa mor si astfel sa le dau dreptul lor sa traiasca si sa fie fericiti si sa aibe mancare , sa se joace, sa/si traiasca copilaria, sa rada, sa fie fericiti nu sa geama de durere :(((((((((( si sa se tarasca de foame…ajungand chiar sa nici nu mai poata umbla. acesti copii :(( nu se joaca :((((((((((((( ……nu stiu ce e aia copilarie,hainute colorate, sa bata o minge….. ei se lupta intre viata si moarte fiindca nu au ce manca si nu/i vcine sa ii ingrijeasca!!!!!!!! :((((((((((((( iii urasc atat de mult pe cei ce au si nu dau si la altii, nu ii ajuta pe altii care NU AU DE UNDE!!!!!!! stiu ca sunt asemenea cazuri, poate si mai grave in lume….dar cand e vorba de copii e deja prea mult si lucrurirle astea ma rascolesc foarte….de/mi vine sa mor…domane cata suferinta exista pe lumea asta…..de ce oare?????? de ce????????? ce au facut acesti copii sa merite o asa soarta?!????? ce????? de multe ori imi vine sa urlu si sa spun ca Dumnezeu de nedrept!!!!! de ce ??????????

Un zambet…

…face mai mult decat orice vorba. urmaresc un film frumos, nu stiu…e asa plin de viata. cred ca este vorba despre viata canteretei franceze Edith Piaf. la un moment dat ea se indragosteste de un barbat frumos,manierat ea crezand ca este alesul inimii sale, sufletul ei pereche 🙂 ce frumos si romantic…il iubea atat de mult. da, si de aici ,cum stateam asa cu calc pe picioare, a fos t o faza in care el se desparte de ea ,face cativa pasi iar apoi se intoarce si zambeste…raspunzandu/i astfel,prin zametul sau, la intrebarea daca o iubeste. da, de aici, de la faza aceasta mi/a venit sa scriu postul acesta. ea era indragostita nebuneste de el. acest Marcel avand, din pacate, familie. ea iubindu/l si asa , fara limita si nu ii ceruse sa se desparta de sotia sa, desi ii daduse de inteles, fiindca ii dorea binele si vroia sa/l vada fericit. oricum e frumos filmul si dureros in acelasi timp.vi/l recomand „La vie en rose ” – Viata in roz. nu stiu de ce ….dar mi/au placut tot timpul dramele….

continuarea… acum duminica, fiindca aseara a fost deja trecut de 2 si mi/am zis sa cintinui azi postu;l Stateam asa si meditam…ce mult spun gesturile, limbajul corpului. e foarte interesant sa urmaresti o persoana cand iti vorbeste. iti dai seama de multe lucruri pe care nu ti le spune, pe care le camufleaza, da…it dai seama din gesturi,mimica, pozitia corpului. sau de multe ori e de/ajuns un gest cat de mic ca sa/ti dai seama ce anume crede sau ce anume a vrut sa spuna persoana respectiva sau ce sentimente are fata de tine. eu cateodata urmaresc asta la oameni, fara sa vreau.la cei care ma intrereseaza si cei la care tin, pe care ii iubesc nu la orice dobitoci. e atat de comic sa vezi cum gesturile lor corespund/confirma ceea ce spun ei  sau de multe ori gesturile pot sa te dea de gol fiind chiar in contradictoriu cu ceea ce spui, de ex atunci cand mintim. am stat iar si am meditat. si da, voi scrie cat de curand un post despre comunicarea nonverbala, limbajul corpului. tot timpul mi/au placut lucrurile acstea si despre reincarnare la fel, civilizatii vechi, etc. in ceea ce ma priveste pe mine…eu niciodata nu m/am putut controla gesturile…mereu am spus ceea ce am gandit si am simtit. la mine gesturile confirma ceea ce spun mai ales cand sunt ca focul!!

da…sa revin la titlul postului…ce mult spune  un zambet. zambetele pot fi de mai multe feluri daca stai sa meditezi putin. sunt zambete pline de dragoste, doar o schitare a unui zambet poate sa spuna multe. sunt zambete afisate din tot sufletul, cele in care razi si cu ochii, cu tot sufletul. 🙂 ce frumosi sunt oamenii aceia, ce mult imi plac… si simti ca/ti transmit aceea bucurie, bunatate. mai sunt altii care/si arata doar dantura, rad doar cu gura…de obicei aceia ori nu sunt de acord cu ceea ce vad sau ce aud, ori sunt ei dati dracu, rad doar asa de suprafta, de fapt ei simtind exact inversul. afisaseaza mai degraba un ranjet. am stat si am gandit… pe mine ma ajuta enorm faptul ca simt oamenii. asa ca, indiferent de ce spun ei sau ce mint respectivii, pe mine nu ma pot insela cu zambetele lor si aprobarile lor constante care ma seaca cateodata. pur si simplu ii simt…nu/mi pot explica aceasta , dar asa este. tot m/am gandit si nu o data….mi/am dorit mereu, de cand ma stiu, de mica, sa fiu detectiv sau criminalist…am avut asa un sentiment …dar asta mereu, de fiecare data cand vb cu cineva….ii simt… ii asa un schimb rapid de energii, habar n/am ….si stiu ce gandeste, ce simte aceea persoana ce/mi sta in fata fara sa fi vorbit cu ea vreodata sau sa o fi intalnit vreodata.da…si de mu;te ori dupa acest schimb de „replici” nonverbale…stiu cu cine am de/a face. asa ca…persoana din fata mea poate sa se dea peste cap, sa faca tot ce vrea,sa faca tot posibilul sa arate ceva ce nu e…la mine nu tine…dar nici nu o spun, le dau de inteles ca ii aprob,las dupa ei….dar eu stiu ce simt si ce impresie mi/am facut si ce fel de om este. ….e aiurea ce scriu acum dar sunt lucruri ce nu mi le pot explica…sunt chestii car se simt iar daca incerci sa le explici…nu ajungi niciunde fiindca astea suna aiurea daca le spui cuiva, daca incerci sa le explici si atunci pici de fraier si te ia lumea de nebun. m/am luat iar cu scrisul, m/am lasat iar in voia gandurilor si uite unde am ajuns cu scrisul. de multe ori scriu ce gandesc in momentul resp si de aia de multe ori nu se intelege fiindca e aiurea de multe ori la ce meditez….su poate unora vi se par prostii….dar asta e! nimeni nu e perfect!

P.S.: Nu judeca ca sa nu fii judecat!

Ingamfarea, prostia si ipocrizia omeneasca…

E atat de evident ca lumea asta e plina pana la refuz de asa ceva de parca nici nu ar mai avea rost sa scriu acest post, sa scriu despre asa ceva!!Dar…pana la urma m/am pus sa scriu postul…deoarece m/au scos din sarite de dimineata si de ieir am fost plina de draci!Dupa cum vedeti , ma refer acum la cei care faceti diferenta si ma intelegeti, e atata prostie, rautate, manelizare si mai presus de toate predominna in jurul nostru ingamfarea si ipocrizia. stiu ca va loviti de asa ceva aproape in fiecare zi, dar ma gandeam asa…ce este de facut???in ceea ce ma priveste pe mine sau din punctul meu de vedre, cred ca cel mai bine este sa ii ignorati, sa ocoliti naibii aceste persoane ignorante care nu au principii, nu au niciun scop in viata asta, asa cum este ea, mai buna sau mai rea. Da…ar mai fi si varianta de a nu raspunde la provocari…pana la un anumit punct cand deja rabdarea va joaca feste si nu va mai puteti abtine!!!!!!!!!si simti cum iti fierbe sangele si esti ca un butoi cu praf de pusca care sta gata sa explodeze numai sa ii pui un chibirt si sare totul i n aer!!. daaa… si de multe ori aceasta ingamfare e cu totul neintameiata, doar asa de flori de cuc… deoarece prostia din capul unora si imaturitatea, in ciuda varstei, ii aduce in situatia asta de a comenta de multe ori fara sa li se ceara parerea…ei comentand doar asa fiindca se simt,draga, importanti!!!!!!! au si ei habar de ceva si atunci ,draga…in loc sa taca sa asulte sau sa mai invete ceva, tinand cont de faptul ca toata viata ai ceva de invatat…nu , ei nu, stiu si ei ceva, nici aia in totalitate corect si gata…atunci e lumea lor, nu ii mai poti opri de parca ar avea diaree verbala!!ce penibili sunt oamenii acestia si din pacate si din nefericire ne lovim zi de zi de ei, deoarece prostia predomina. e zicala aceasta foarte celebra si foarte adevarata: „Prostul nu/i prost destul daca nu e si fudul!” deci?? ati inteles nu? zicala spune mai mult decat 100 de cuvinte sau 1000 de cuvinte la un loc. ah, mi/am tot zis ca tre’ sa am mai multa rabdare cu oamenii ,sa tolerez mai multe, adica prostia/imaturitatea in cazul acesta, …oarecum am reusit…intr/o mica masura, dar cand e vorba de o conduita stirbita,necorespunzatoare, oriunde s/ar intampla…ca e  magazin,scoala,piata,etc… pai atunci sa nu/mi stea in fata ca ma transform…si atunci din omul calm, amabil, respectuos devin exact reversul a ceea ce sunt! si atunci nu e bine, ca nu/mi place sa fiu asa. dar in aceasta situatie nu te mai poti abtine oricat de mult te/ai stradui si ti/ai dori asta…

mda…”cine/i ca mine…” sau mai auzi „sa nu mai fie nimeni ca mine”! aaaaaaaaaaa am asa o oroare la asa ceva si cu mine o termina urgent persoana respectiva…paote fi ea din frunza de vita nobila si citita sau mai stiu eu cum naiba sa fie, ca pt mine e exact zero barat, egala cu 0! fii modest!!!!! ce mama dracului e atat de greu sa gasesti oameni modesti si educati, manierati care sa stie pana unde le este patura si se pot intinde!! e atat de greu! da , stiu ca sunt….dar prea putini in raport cu prostia care predmina, pe care o gasesti la orice colt, oriunde mergi!! Da..am citit in mai multe locuri referitor la faptul ca suntem foarte aprope de cel de/al 3/lea razboi mondial. Doamne fereste! nu as vrea sa se ajunga la asa ceva, dar parca cum merge totul in lumea asta, inevitabil duce la asa ceva…sunt toate semnalele specifice…ca sunt din decodificarea Bibliei, ca sunt preziceri sau mai stiu eu ce…toate duc la un punct…autodistrugerea! ne/o facem si ne/o tragem singuri de atat timp! e atat de penibil si cu bombele amplasate in birouri, daca ascultati stirile , stit la cae ma refer. de ce pana acum…intreb doar…nu s/au putu face acestea? nu e ca mi/as dori, dar intrebam asa retoric…totul merge de rapa..asa incet dar sigur.

nu stiu de ce am spus asta de ce mi/a venit asa sa scriu, referitor la sfarsit…paote fiindca am stat asa si am meditat…..unde te uiti numai ruatate si prostie, prostitutie la nivele foarte inalte…nu ma refer acum strict la prostitutia in sine, cea de strada, la tarfe….si ci la cea politica ,europeana, etc! doua mari curve…politica si istoria! dar vad ca politica, fiindca considerata cea de/a doua mare curva, a intrecut/o cu brio pe ce/a dintai, adica istoria. ok …cred ca ar fi cazul sa inchei postul ca vad ca pe cum scriu, inaintez cu scrisul ma enervez mai rau si voi mai scrie naibii si alte lucruri!

Rautatea umana…

Nu e adevarat cata rautate si invidie poate sa existe!!! Nu, nu sunt deloc naiva! stiam asta, dar nu stiu de ce mereu ma mira si ma ia prin surprindere rautatea asta la oameni…poate fiindca in adancul sufeltului meu nu POT sau mintea mea refuza sa creada, desi stiu ca asa este…nu vreau sa cred ca exista rautatea asta care e din ce in ce mai mare pe zi ce trece! Da, e de inteles acum…la toti ne este greu, mai ales din pdv financiar, dar asta nu tre’ sa te schimbe ca persoana, sa te faca mai rau,  nu trebuie sa/ti schimbe felul de a percepe anumite lucruri, realitatea…nu stiu….. e  trist. oricum, nu pot sa ma schimb, tot mi/am zis sa devin rea sau a dracu’ si sa raspund sau sa le fac si eu rau inapoi, asa cum mi/au facut ei mie…..dar nu pot, e ceva in sufletul meu ce nu ma lasa sa fiu asa chiar daca sufar enorm! mi/e ciuda ca nu pot sa fiu asa…apoi am stat si am gandit ca daca si eu devin ca ei, rea, unde naiba ajungem cu asta?! o cloaca de dementi  unde vom ajunge sa ne dam, intr/un final , unul altuia in cap! ca sa ce?!

Sunt atatea feluri de rautate…chair am auzit la radio azi, au gasit un nou/nascut aruncat, mi se pare ca la Timisoara, la groapa de gunoi. imi vine sa plang la asemenea stiri…cum poti s/arunci un copil la groapa de gunoi?! Doamne, ala e un suflet!! are si el dreptul la viata, a venit pe lumea asta cu un scop…nici nu a apucat sa vada lumina zilei… nu e nimeni in masura sa ia viata altuia!…gata ca iar incep de ma bag in alte subiecte si nu mai termin.hmm…….

…am stat si am meditat…sunt asa trista in momentul acesta…nu stiu…. ma lovesc mereu de rautatea asta a oamenilor,stiu ca si voi la fel(toti avem dusmani mai multi sau mai putini…sau mai e vorba aia – spune/mi cati dusmani ai ca sa/ti spun cat de important esti).Rautatea asta ma face sa/mi pierd si ultima farama de incredere ce o mai am in oameni. nu/mi place asta, fiindca ma face sa ajung sa analizez orice vorba spusa de oricine,ma face sa/mi pierd increderea in oameni si sa percep distorsionat realitatea si atunci deja nu mai sunt eu si asta nu/mi place deloc!!de mult ori ai „surprize” de/astea exact de la cine nu te astepti, in cine ia incredere si atunci e si mai dureros si/ti vine atunci sa dai dracu’ toate! bine, n ue chiar asa…am un al saselea simt foarte dezvoltat si asta m/ajutat tot timpul. 90% ma ghidez in viata dupa intuitia mea care nu m/a inselat niciodata. m/ajuta in sensul ca simt oamenii, anumite situatii,sentimentele unora fata de mine, ca sunt bune sau rele…si nu vorbesc prostii cand scriu acum…o spun din prorpie experienta. restul de 10% au fost situatiile cand nu mi/am ascultat intuitia si am dat chix sau am patit rele! si acum am trecut iar printr/o situatie foarte nasoala…una sentimentala si una profesionala. nu am reusit in ambele din cauza altora care mi/au bagat inverse, normal, fara sa fi stiut si au vorbit in spatele meu, in numele meu chiar cum ca eu as fi sps anumite lucruri…acum am aflat.hm…ce oameni de nimic!….si asta nu e sg data cand mi s/a intamplat. am pierdut in viata de multe ori din cauza rautatii si invidiei altora! ha…de cate ori inca, de aia spun ca nu stiu ce naiba am de ma tot mir mereu, de ce nu ma lecuies odata naibii…nu sa ma tot mir atata!! hm……poate fiindca in adancul meu nu vreau nicicum sa cred ca exista atata rautate…incerc sa/mi imaginez o lume mai buna…si paote de aia , de multe ori, evadez din realitatea asta, ca sa traiesc intr/una mai buna, cu oameni mai buni, o lume ce exista doar ij mintea mea….

…stateam acum si meditam. ce este de fapt rautatea asta, de la ce anume se trage?!de la probleme, neajunsuri, boli grele care te macina si nu/ti dau pace… nomal, exista o multime de motive sa devii rau si se trage de la diverse/anumite situatii. bine, aici sunt si doua tipuri de a fi rau. sunt altii care adora sau asa se simt ei bine doat atunci cand fac rau la cineva, aia pur si simplu au un suflet hain, un suflet negru…pana si aura lor fiind neagra de rautatea aia ce mocneste in ei.sunt genul de oameni, daca li se poate spune asa, care se bucura si se veselesc doar atunci daca cineva sufera, ii este rau sau se chinuie. mai e si genul care foloseste rautatea ca un scut pt protejarea propriei persoane, astia sunt din categoria buna, nu toti…in ultima faza… cea mai buna aparare este atacul!

Moartea si suferinta omului…

Am fost azi la inmormantare la o matusa foarte draga din Timisoara. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!A avut impliniti 90 de ani. A fost o femeie atat de inteleapta si linistita, un om atat de bun. Tot timpul a avut o vorba buna pt oricare dintre noi, asta mi/a placut la ea foarte mult!Nu conta pt ea ca eram nepoti, fii, frati…pt ea eram toti la fel, ne/a iubit pe toti egal si tot timpul a dat tot ce a fost mai bun din ea, a dat ultima farama de paine, ultimul ban, numai sa fie bine si sa fie intelegere. Am simtit nevoia sa scriu desprea ea, am tinut mult la ea. Nu trebuia decat sa o privesti in ochi si/ti dadeai seama de bunatatea sufleteasca ce o emana, nu ar fi ranit niciodata pe nimeni si nimic si vorbea asa molcom si te asculta cu atat de multa rabdare. Era o persoana asa calma si  inteleapta!A muncit/trudit mult la viata ei… a lasat in urma ei ceva foarte frumos… poate unii nu vor intelege asta niciodata! nu…nu e vorba de averi, bogatii sau mai stiu eu ce….a lasat in urma ei, cum se mai spune …ce se vede in urma ta?? da, la ea bogatia/realizarea cea mai mare, ca pentru orice mama,pe care a lasat/o pe acest pamant, sunt fiii ei care au si ei la randul lor copii, care sunt foarte bine educati, omenosi, cinstiti, cu educatia data din familie, data de ea si tot asa transmisa mai departe in familie la fii, la nepoti, la stranepoti.

Cum stateam azi acolo langa sicriul in care era asezata, privind/o indelung…am stat si am gandit la tot ceea ce a facut de/a lungul vietii, la ceea ce stiam eu, la viata asta a noastra. Mi/a ramas in minte ca un om foarte intelept si bun. Nu trebuie sa ai mii de scoli facute pt a fi intelept. Nu oricine poate sa dobandeasca aceasta intelepciune…foarte putini, cu asta te nasti. Ea a fost una dintre acele persoane care a dobandit aceasta intelepciune. Am stat si am meditat, stand acolo langa ea. Parea asa linistita…a suferit mult inainte sa moara(isi dorea deja moartea de atata suferinta)…ultimele 3 zile nici nu mai vorbise…era mai mult in lumea cealalta…la un moment dat a cerut apa mamei sale, vorbea deja cu cei din lumea cealalta…. bause doar apa timp de 3 luni si putin lapte….abia mai lua medicamentele si avea dureri cumplite.fiica ei, unica ramasa dintre cei 3 copii, impreuna cu fii au stat langa ea pana in ultima clipa, cand intr/un final a cedat organismul si s/a stins din viata…. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Cat de multa este suferinta omului pe acest pamant…….si aici nu ma refer in mod special la suferinta fizica , ci mai mult la cea sufleteasca… De ce, asta mai tot timpul se intampla, trebuie sa sufere cei buni, cei cu sufletul mare si curat?! DE CE??? oare sa fie din cauza iubirii pt Dumnezeu?! se spune, e scris chiar in cartiile de religie cum ca Dumnezeu asteapta tot timpul sa i se arata ca este iubit ca „El este un Dumnezeu gelos si zelos”. trebuie sa ii arati mereu ca il iubesti ca tii legatura cu El si de aia te mai chinuie si/ti da suferinte de trait ca sa vada daca continui sa te rogi si sa ii ceri sfatul, il rogi sa te ajute si ca nu te abati de la calea aceasta. asta e una, o idee.  ar mai fi cateva.  prin rugaciune, prin faptul ca vrei sa te aproprii de Dumnezeu cat mai mult, prin rugaciune si post, cel rau te ispiteste mereu si/ti da suferinte de indurat ca sa te faca sa cedezi, cum e cazul credinciosului Iov. a avut o creditna foarte puternica acel om. iar ma abat rau de tot de la subiect…

Moartea asta… Ce e de fapt moartea?!da…am stat si ma meditat. sunt religii ce nu accepta conceptul de reincarnare, si din cate stiu eu, nici religia mea, cea ortodoxa , nu accepta asa ceva. De fiecare data cand m/am gandit la moarte, la faptul ca intr/o buna zi voi muri, ca nimeni nu va trai vesnic, imi vine mereu in minte aceeasi idee, inca de cand eram mica si de cand incepusem sa pricep aceste lucruri. referitor la treaba aceasta cu moartea…m/a obsedat mereu aceasta idee, chiar daca stiu ca am venit toti din tarana(chiar daca e filozofie deja…dar e adevarat)  se spune ca tot acolo trebuie sa ne intoarcem. da, sunt de acord! dar nu intru totul! nu pot sa accept cum ca corpul meu, in care a salasluit sufletul meu nemuritor, va fi devorat de alte vietati acolo in groapa aia intunecata, fara pic de lumina! nu! tot timpul meditez, si de fiecare data cand meditam la moarte, gandeam mereu ca eu nu voi vrea niciodata sa fiu inmormantata, ci incinerata si sa/mi fie aruncata cenusa pe mare….sa fiu impreuna cu marea…nu stiu de ce sentimentul acesta dar asa simt si nu/mi pot explica aceasta. ma atrage marea foarte mult si simt asa o eliberare stand si ascultand valurile marii…cine stie….Si totusi…de ce sufera omul asa de mult??? ce e  „viata” asta?!…hmm…..avem destine deja prestabilite toti acolo sus undeva?! da…ai parte in viata aceasta de foarte putine bucurii, pe cand zbateriile, chinurile prin care trecem ca sa fie totul bine, ca sa ii multumesti/impaci pe toti, sa eviti certurile…da, si de fapt, cand vezi ca mai ai sau simti ca mai ai zile de trait, te gandesti, ca de ce ne uram atata, noi oamenii?? de ce nu suntem buni unii cu altii, sa ne ajutam reciproc?? de multe ori si in majoritatea cazurilor e prea tarziu……ce suntem noi pe acest pamant?! niste suflete care sa facem ce?!unde tre’ sa ajungem?! ce trbuie sa demonstram?!dece trebuie sa suferim pt ceea ce au facut altii?? sau de ce unora le este bine(si nu am avut nicioadata treaba cu acei oameni)…dar imi pun asa intrebari retorice…sau asa in general…de ce?? unii oameni de mici sunt protejati de toate relele, au totul, nu sufera de vreo boala incurabila, sunt pur si smplu fericiti si nu duc lipsa de nimic?! iar unora le este dat sa se zbata mereu ca pestele pe uscat,sa se chinuie, sa fie asuprit, batjocorit din toate partile si de toata lumea. de ce??? nu e corect! si acum vorbesc in numele meu. de cand ma stiu a trebuit tot timpul sa muncesc si sa lupt de 3 ori ma mult ca altii ca sa ma bucur sau sa am ceva, sa am satisfactia aia. de ce???…..sunt atatea de spus si/mi vin o multime de idei in cap si as putea sa continui la nesfarsit acest post. inchei insa acum ca e tarziu si sunt obosita.

Dumnezeu s/o odihneasca in pace!

In cautarea sufletului pereche…

Daca ai sti ca ti/e destinat, ti/e dat pe pamant, asta e scopul tau, asta e misiunea,menirea ta in viata aceasta sa/ti cauti sufletul pereche, ai face/o??? indiferent de conditii sau cat de anormal sau aiurea ar fi sau ti s/ar parea!bine, dar cu o conditie. sa stii intr/adevar ca exista persoana respectiva, sufletul ce/l cauti si cam pe ce continent, sau si mai bine, in ce tara se afla. eu daca as avea cateva repere sigure si bune, chiar daca la scara larga, as face/o fara sa mai stau pe ganduri…ar merita eforturile. Dupa ce am scris fraza aceasta mi/am adus aminte de filmul Mumia, de sufletele celor doi, de iubirea lor ascunsa, iar dupa ce au fost prinsi de garzile faraonului, au fost ucisi. nu mai retin bine filmul, dar imi amintesc ca el a fost de viu bagat intr/un sarcofag plin cu scarabei. a fost omorat de viu de acele vietati. ea nu mai retin bine ce final a avut, a da…. s/a sinuscis din iubire pt amantul ei. mi/a placut mult filmul,ambele. foarte bine realizat si efectele si tot, chiar super fain, si replicile si tot. daca vei urmari filmul si vei fi atent la detalii, de fapt alea fac farmecul in filme si in orice, imi vei da dreptate.na…iar m/am abatut de la subiect, specific asa ceva la mine. uite o melodie superba carry me… unde textul si ritmul merg de minune cu ceea ce am scris eu in postul acesta…te inalta spre cer, deasupra norilor….you can reach the sun from there……….

Nu stiu de ce, dar tot timpul cand analizez asa situatia, cand meditez la sufletul pereche imi vine mereu in minte Peru cu misterele sale . Imi vin in minte civilizatiile apuse, incasii ce au locuit, in timpurile stravechi, acolo…si mai imi vine in minte o chestie tare ciudata, imaginea aia din Anglia cu calul acela alb desenat pe un  deal de creta.

calul alb din Uffington, Anglia

Nu stiu de ce,de fiecare data cand stau asa si gandesc la sufletul pereche, imi vin toate aceste idei,imagini in minte.cine stie, poate am ceva conxiune cu locurile alea, cine stie cine am fost cu adevarat in vietile anterioare, pe unde am calatorit si cu ce scop am venit in viata asta, ce mi/a fost dat sa fac si sa realizez in viata aceasta.ce am avut de invatat din viata trecuta, ce greseli ,ce concluzii am tras ca sa pot sa vin in viata aceasta si sa remediez in bine tot ceea ce am gresit dincolo. Poate am suflet de incas in mine…am citit despre civilizatiile incasilor,aztecilor si mayasilor… dar sincer, nu indeajuns la cat de mult imi plac. mereu mi/au placut civilizatiile astea trecute si misterele lor. nu ma voi pune sa dezvolt subiectul acum. daca m/as pune sa scriu acum, stiu ca in graba nu voi termina si deja e cam tarziu. asa ca las asta pt un viitor post. voi scrie despre civilizatiile misterioase ale trecutului,despre incasi, azteci, mayasi, insula Pastelui,etc. E asa interesant! dupa ce am sta si am meditat…am ajuns la o concluzie. mi/aduc aminte ce am citit intr/o carte, depsre Egipt si cele 3 piramide din Gizeh. Cea a lui Keops, fiind si cea mai mare, e una dintre cele 7 minuni ale lumii. Da, la asta am meditat dupa ce am scris fraza de mai sus. cum au ridicat oamenii aceia blocurile alea imense de piatra. din ceea ce am citit in anumite carti depsre acste civilizatii, am ajuns la o concluzie…bine, nu e chiar o concluzie, dar intrebarea asta a ramas asa in aer , ca multe altele, fara sa am un raspuns. Multi spun ca au avut scripeti, un fel de macarale improvizate de ei, cu oameni, adica sclavi care i/au ajutat pe arhitecti in construirea piramidelor. au murit acolo pe santiere generatii de oameni pt ridicare acelor piramide. nu, nu este asa! eu nu credca a fost asa! au fost alte civilizatii cu mult superioare lor, si noua in ziua de azi. nu, nu spun ca sunt extraterestrii , cum spun unii. e prea copilaresc. dar…tot acolo ajung, tot pe acolo ma invart, dar e altfel. sunt tot ca noi, dar cu foarte multi ani inanite noastra, cu o tehnologie foarte avansata, ca si cum ai vedea rasa noastra peste foarte multi ani.  Doamne cate as avea de spus, dar poate pt unii  dintre voi ar parea prea ciudat si misterios, asa ca…tot voi scrie! asta e parerea mea. acele civilizatii superiore au adus civilizatia noastra pe Terra, au  „implantat/o” aici…na, ce aiurea suna, si stau si ne supravegheza cum evoluam, cum mergem spre autodistrugere. as fi vrut sa scriu , cum evoulam din toate punctele de vedre ca rasa, nu numai din pdv tehnologic. dar…tind sa cred ca e mai mult tehnologic, dar apoi s/au batut cap in cap ideile mele, si de ce? fiindca in acelasi timp ma gandeam si la telepatie si ca poate in viitorul nu prea indepartat, sau cine stie, vom ajunge sa percepem si noi telepatia, sa pricepem cu ce se mananca, sa ne dezvoltam din pdv spiritual.hmm…oricum sunt faorte multe de spus, asa ca o las pe altadata. Da, de aia mi/au placut mereu civilizatiile astea mai retrase si misterioare. Ma refer acum la cei din ziua noastra, la chinezi, japonezi, thailandezi , cei din Venezuela recun0scuti pt papusile lor voodoo, pt practicarea magiilor negre.Toti acestia de care am amintit au un cult foarte ciudat, niste ritualuri foarte misterioase. de multe ori mi/e ciuda pe ei, ca sunt asa tacuti si/si fac treaba lor, cu aromele, ceaiurile, ierburile lor, farmecele lor ca numai ei stiu ce fac acolo si nu spun la nimeni. cu rugaciunile, descantecele lor spuse…ma gandeam acum si la samani.acestia in schimb sunt recunoscuti pt puterea lor de a vorbi cu spiritele mortilor. E asa infricosator cand stai si gandesti, dar oricum, eu cred in asa ceva, stiu ca exista in jurul nostru asa ceva,asemenea puteri, asemenea forte. doar ca noi nu avem puterea asta, nu avem un al 6/lea sau al 7/lea simt ca sa vedem asta, sa simtit prezenta lor, ale spiritelor, sa comunicam cu ele. Ah…am stat si am facut o pauza si am meditat…in postul asta, daca ma mai intind mult cu scrisul, voi ajunge sa fac sedinta de spiritism :)) . Asa ca… noapte buna si sa nu va pierdeti prea mult in ganduri ca uite unde se ajunge !

P.S:  va doresc vacanta linistita, iar in ceea ce ma priveste pe mine, eu profit din plin de vacanta, ma relaxez si/mi termin si editez posturile  incepute 🙂

Alter ego

Ca de obicei cad prada propriilor ganduri si uit complet de mine. Fiind in vacanta am timp berechet sa stau, sa vegetez, sa gandesc la nesfarsit. E mai intens totul atunci cand ascult muzica…asta fiind tot timpul… de aici deduceti cum ca eu nu sunt niciodata „langa voi”  cand va vorbesc sau ascult muzica. Nu , nu e chiar asa si o sa va explic pe parcurs si de ce. Mai mult de jumatate din timpul meu mi/l petrec in „mintea mea” cu propriile ganduri. „pe mine” ma gasiti in lumea mea, intr/un loc retras si linistit departe de noianul de oameni, de lumea asta, de zgomotul de zi cu zi.  Da, am problema asta si nu o voi putea rezolva niciodata si de alfel nici nu vreau sa o rezolv. E aiurea ce voi scrie, dar toata treaba in sine,faptul ca uit de mine, ca petrec mult timp in mintea mea, ca sunt o pers introvertita, ma relaxeaza foarte mult si/mi face placere, ma regasesc, ma reincarc cu energie…si mai ales in ultimele 2 luni m/am cam pierdut si incerc acum sa/mi revin, sa ma regasesc, sa fac numai ce ma linisteste, relaxeaza. Da, este adevarat ca de nenumarate ori,deoarece meditez foarte mult si foarte adanc, cateodata ma enerveaza si ma scoate din sarite chestia asta, fiindca nu ma pot concentra la ceea ce am de facut si mi/e greu „sa revin pe pamant” si sa ma apuc de treaba. De multe ori stau cu orele si uit de mine, iar gandul imi zboara foooarte departe spre sfere inalte. sufletul , la randul lui, imi parasteste corpul si se inalta si pleaca pe unde doreste…asa ca raman ca un lemn, cu laptopul pe picioare si cu ochii deschisi privind in gol… . E atat de aiurea si visator ce scriu acum, dar ma gandesc ca mai sunteti ca mine pe acolo, pe afara, care veti citi si va veti regasi in tot ceea ce scriu in postul acesta.mai este o chestie! ma deranjeaza la cumle acel cineva care vine si ma trezeste din „visul meu” frumos. Poate dintre voi, care nu ma veti intelege, va veti intreba…ca oare la ce gandesti atat, la ce anume ?! va raspund. la de toate, dar in special la viata asta in sine, la destin…de care,sincer, ma indoiesc ca exista…sau daca chiar e sa fie, daca exista, am gandul acesta cum ca, cu ajutorul puterilor mele, cu forta,cu ambitia de a lupta, voi reusi sa schimb destinul, sa/l modelez intr/un fel mai frumos, dupa bunul meu plac. da…si ma gandesc foarte mult la oameni, la sentimentele oamenilor, la faptul ca vreau sa le fie bine, la bunatatea oamenilor, la lucruri frumoase, la planuri de viitor, la mare,dragoste,secvente din filme, replici ale oamenilor,zicale,politica,etc – la o enormitate de lucruri la care nici nu cred ca visati 😉 . Ah, mi/am adus aminte de ceva vorbind asa de oameni. Nu stiu daca vi s/a intamplat sau daca vi se intampla, dar eu una tin foarte mult la sentimentele oamenilor. De mul;te ori, mergand asa pe strada si vazand alte pers razand, ca sunt bine dispuse, ca se simt bine si ca sunt fericite, incep sa rad, sa zambesc si eu la randul meu si ma  simt asa bine, imi transmit pers resp asa un sentiment de bine, de o pace interioara. treaba asta ma face sa ma simt atat de bine…si continui sa merg asa pe strada razand, zambin, asa…cu un fel de multumire interioara. Nu stiu daca veti putea sa intelegeti ce scriu. stiu ca suna aiurea pt multi dintre voi, dar mie mi/a facut si/mi face tot timpul placere  sa vad oameni fericiti, bucurosi, ce zambesc ,iar daca ii privesti in ochi sa/ti dai seama ca tansmit bunatate si caldura…nu la toti. ce frumos…ce mult imi plac ochii la oameni…spun atatea despre noi, despre trairile noastre interioare. sunt atat de expresivi la unii incat nici nu mai trebuie sa vb ci doar sa te priveasca, iar din privirea lor sa intelegi tot ce vor sa spuna. vorbesc ochii in locul lor, ei neavand nevoie de cuvinte, de texte scrise…..

Am stat si am meditat dupa ce am scris randurile anterioare.mi se pare aiurea toata treaba in sine, deoarece „eu” nu sunt asa. Ce am descris mai sus e alter ego/ul meu, acel eu sensibil care pune stapanire pe mine in majoritatea timpului. nu, nu sufar de dubla personalitate pt cei care cred aceasta. Este doar ego/ul meu interior, my inner me, acel eu sensibil, romantic, visator,foarte atent cu persoanele din jur care nu iese la suprafata decat daca se afla intr/un mediu propice. Asta insemnand sa am in jurul meu multa liniste, muzica buna, de calitate si relaxanta, oameni calmi si buni, marea, pescarusi …sa aud mereu valurile marii… Da, de asta spun ca e aiurea si nu poate fi asa. sunt in zodia taur si sunt o fire pragmatica, practica,responsabila sunt o zodie de pamant, sunt cu picioarele pe pamantsi stiu bine ce vreau de la viata aceasta, chiar daca acum, in ultimele doua luni, m/am cam pierdut pe drum. Caracteristicile zodiei taur cu lux de amanunte, foarte interesant!

E duminica, e liniste, afara vremea se pregateste de o ploaie calda de vara…cred ca o sa fie ceva scurt si trecator.hmm…tot timpul am iubit mai mult anotimpul ploios decat cel cu soare. E asa romantic, iar ploaia ma face sa gandesc la alte lucruri… 😉 la dragoste. Toamna, frunzele ruginii, totul e asa linistit si atat de romantic. Struguri copti, mere, pere, porumb, e anotimpul pamantului… 🙂 asa mi/a venit sa scriu. munca pamantului…se vede ca sunt zodie de pamant, fiindca tot timpul mi/a placut munca cu pamantul, gradinaritul. ma relaxeaza foarte mult sa stau in mijlocul naturii, in gradina, sa lucrez cu pamantul. Ah, gata. daca mai continui sa scriu ce gandesc, ce simt nu voi mai termina curand postul acesta. Asa ca, visatorilor, romanticilor, va urez „vise” placute si melodia urmatoare, care a pus stapanire pe mine si reprezinta exact prin ce trec eu acum…inima asta, ma face mereu sa sufar, nu ma lasa o secunda sa rasuflu. CE chestie…da, noi astia visatorii, romaanticii, sau cel putin la mine asa este, imi ….e aiurea ce voi scrie acum, dar imi face placere sa sufar din dragoste. e o placere asa sadica cu mine insumi…a aiurea ce scriu asa ca neaparat tre’ sa inchid ca daca mai continui, nu stiu unde voi ajunge cu subiectul.

Sophie Ellis Bextor ft. Junior Caldera – I can’t fight this feeling